Ruperea celui mai gros strat de gheață din zona Arctică îi alarmează pe cercetători

Pentru prima dată în istorie, a fost înregistrată distrugerea unora dintre cele mai vechi și groase calote glaciare din zona Arctică.

Fenomenul este cu atât mai grav, deoarece gheața s-a desprins de două ori în acest an, lucru care nu se întâmplă de obicei în Groelanda, unde apele sunt înghețate chiar și vara. Acesta este parțial rezultatul undelor și vântului cald care au ajuns anul acesta în emisfera nordică.

Printre consecințele pe termen scurt, oamenii de știință enumeră amenințarea care vizează focile și urșii polari.

Imaginile prin satelit de la NASA Worldview au arătat că gheața, care a devenit fragilă și mobilă, se retrage din coasta de nord a Groelandei. Fenomenul a scos la iveală o bucată din mare care anterior fusese complet acoperită.

„Faptul că a devenit mobilă demonstrează că este mai subțire, ceea ce face bucata grea de gheață să devină mobilă ca orice altă parte a Arcticii”, a declarat fizicianul Peter Wadhams de la Universitatea Cambridge.

Vestea îi face pe oamenii de știință să regândească care dintre părțile Arcticii va supraviețui cel mai mult schimbărilor climatice. În acea zonă, gheața este, de obicei, extraordinar de groasă și compactă. Ea este împinsă de Transpolar Drift Stream, unul dintre curenții principali din Oceanul Arctic, care transportă gheața din Siberia către Groelanda.

„În medie, gheața are peste patru metri grosime, ceea ce o face greu de deplasat”, mai spune Peter Wadhams. Cu toate acestea, vremea neobișnuit de caldă din luna februarie a acestui an și acum din nou, în august, a subțiat gheața până în punctul în care poate fi împinsă de vânt.

Datele Norwegian Ice Service au confirmat evenimentele și arată că gheața care acoperă Arctica este cu 40% mai mică decât media normală pentru această perioadă a anului.